“NOI NU SUNTEM NOI, CI ALTII SUNTEM NOI “

Azi a venit la mine un om sa ii rezolv o problema . Era insotit de copilul sau, o fetitza delicata de 5 anisori cu parul blond, ochi albastri tristi si fata palida, specifica copiilor crescuti la bloc, intre patru pereti de beton . .

Din vorba in vorba, despre una despre alta, l-am intrebat pe cine voteaza .

Copilul ce era prezent la discutie a intrebat : :” ce este tata ala vot ?”

Tatal ei i-a raspuns :” votul inseamna a alege pe cineva dintre noi sa ne conduca “

Copilul a intrebat din nou : “ pe cine tata ? pe tine, pe nenea sau pe mine ? “

Tatal a incercat sa o lamureasca :” nu pe noi ci pe altii ce sunt ca noi si pe care ii alege lumea “ .

Copilul a intrebat din nou : “ adica noi, nu suntem noi, ci altii suntem noi ? “

Tatal vadit stanjenit a incercat sa curme discutia pentru a nu ma supara : lasa ca iti explic eu acasa .

Am intervenit :” lasa-ti copilul sa intrebe, este bine sa stie .”

Prea tarziu caci copilul rusinat a lasat capul in pamant si a tacut .

Nici nu ma mai interesa de ce venise acel om la mine, in mintea mea reverbera intrebarea : “ adica noi, nu suntem noi, ci altii suntem noi “

Noi cei ce votam, nu suntem “noi”, aia care trebuiesc votati : eu, tu, el, noi, voi caci de fapt noi inseamna “EI “ .

Adica asta este oranduiala, ca daca nu esti un “el” de al lor, ai doar dreptul sa votezi .

Ce nu iti este de ajuns ?

Am mai scris un articol despre nepotocratie, dar aceasta intrebare naiva, pusa de un copil nevinovat ma ingandurase : “ noi nu suntem noi, ci altii suntem noi “.

Eram atras de acest copil blond cu ochii albastri tristi si dupa ce tatal s-a ridicat de pe scaun, am intrebat asa si eu ca orice strain, intrebarea clasica : “

“ ce vrei sa te faci cand vei fi mare ? “

Copilul : “ vreau sa ma fac doctoritza ! “

Eu : “ de ce ? “

Copilul : “ sa ii fac pe oameni mai buni ! “

Am primit acest raspuns al ei ca un repros la adresa noastra, astia adultii aia ce stiu tot ...dar nu stim ca oamenii ar trebui sa fie mai buni .

Murim, crapam si de pe aceasta lume plecam, dar ce lasam in urma noastra acestor copii ?

Vor mai avea copii nostri identitatea de a fi ei insasi sau vor devenii un fel de ei, care nu sunt ei, ci altii sunt ca ei !

Desigur formularea asta poate parea absurda, dar ceea ce traim noi acum ce este decat o lume a lui Kafka, prin care zburda “rinocerii” lui Eugen Ionescu .